Praf, eternitate pamanteana,
Sediment de durere soptita
In urechea surdului nemuritor.
Praf, ironie vicleana,
Marturisire a pasilor tai,
Muritor cu auz fin.
Praf, parfum inghetat de suspine,
Fanfara de iluzii sugrumate
In silueta ecoului umbrit.
Praf, curva fara adapost,
Sentinta invelita in dantela,
Jiulgiul ultimului cufar.
Like this:
One blogger likes this post.
Posted by Ancuţa on octombrie 9, 2010 at 7:10 pm
frumoase versuri…
Posted by Valentina Podocea on octombrie 9, 2010 at 8:14 pm
Multumesc!
Posted by askultator on octombrie 10, 2010 at 12:53 am
Bine ai (re)venit!…cu un gust hai sa nu zicem usor amarui dar fin, mult mai fin decat pana acum, mai cizelat, mai asezat, mai trecut prin filtre…ca si tine
ie
Primele 6 versuri sunt legate, in special demiurgul surd, personificare a sortii poate si talentosul muritor inzestrat…revin cu idei noi
Posted by Valentina Podocea on octombrie 10, 2010 at 2:45 pm
Ma bucur sa te re(gasesc)!….tot in lumea asta, cu aceleasi observatii inteligente….muritor cu auz fin