Nebunii nu pica din cer odata cu zapada, insa nervii se acumuleaza odata cu ea. Se inghesuie, isi dau branci ca mai apoi sa formeze adevarate miscari antisociale, evident, in capsoarele unde gasesc spatiu de desfasurare.
Asa se face ca zilele trecute, in trafic, am dat prima data cu nasul de niste maimute neevoluate si stresate pe deasupra, de miscarea mai sus pomenita. N-a fost cu lumanari si petale de trandafiri, asa cum cere traditia primei date, dar cu abundenta de expectoratii si debit verbal necontrolat. Acum, depinde de traditia fiecarei societati…..nu dezvolt subiectul. Cine stabileste ce e normal? Nu-i asa, Jeane?
Inca o data mi se dovedeste ca nu tre sa fie mare ca sa fie eficient! Si spun asta pentru ca butonasul ala mic cu o cheita desenata pe el, m-a satisfacut total! Mic mic, dar n-a trebuit decat sa-l apas si gata! Efectul dorit la secunda! Ma uitam consternata la mascul cum se agita si in acelasi timp cum incearca din rasputeri sa-si adune toate ramasitele de saliva ascunse in cotloane numai de el stiute, si bineinteles cum insista sa mi le-aduca la cunostinta desfasurate in toata splendoarea, proptite-n geamul ce ne despartea. Nu stiu ce curiozitate maligna ma cuprinsese si, desi aveam optiunea comoda de-a da volumul radioului la maximum, am stat cuminte ca un copil in banca de la scoala…..si am urmarit demonstratia.
M-a captivat femela, ale carei ganduri as fi platit numai sa le pot auzi! Deschisese portiera ca sa-si poata urmari mai bine eroul, cu un membru atarnat pe-afara, papornita pe celalalt picior (in caz ca trebuia sa-si ajute partenerul, oare de ce-avea nevoie de ea??oare ma pastea o geanta-n cap???)…..dar expresia fetei…..de Oscar! Transfigurata de satisfactie, incununata cu fericire, schimonosita de frustrare, totul culminand cu lucirea din ochii bulbucati….a, si buzele care se miscau in completare cand masculul ramanea in pana de idei, au semnat inconfundabil tabloul. N-o mai incapeau hainele de cata vitejie si sete justitiara deborda! Totusi, ma mir ca nu s-a incaierat cu propriul tovaras pentru rolul principal….pesemne ca ii cunostea metehnele in amanunt!
Probabil am fost o tinta neinteresanta, pentru ca la un moment dat si-au pierdut inventivitatea in exprimare si au preferat sa se retraga-n glorie!
De ce toate astea?
Pentru ca vroiam sa ies dintr-o parcare si cineva trebuia sa se opreasca sa-mi permita asta. Maimutoiul (il alint!) n-a fost decis in manevre, iar ce-a urmat dupa, am impresia c-a fost rezultatul unei crize de epilepsie!
Sfatul meu: spala-ti parbrizul, apoi trage jaluzelele si da muzica la maximum!
Posted by Bogdan on ianuarie 25, 2010 at 11:19 pm
Imi palce la nebunie prima fraza, cred ca ai format-o la finalul povestirii apetisante.
)
Descriea scoate in evidenta cum creste o minte care poate debita gesturi si vorbe demne de “miscari antisociale”.
Se naste probabil “in capsoarele unde gasesc spatiu de desfasurare” cei 2% pe care s-au pus praf si panze de paianjen si cand “nervii se acumuleaza” apare o fiinta infima in jungla societatii OMUL si rabufnesc nastrusnic. Mii de artificii, pocnete, baloane sparte, tobe si trambite, toate deodata in capul lui cand apare momentul in care ar fi trebuit sa dea dovada de bun simt si respect fata de colegi de societate.
De admirat instinctul malefic de a-l infrunta cu un buton din moment ce “el” (deja il respect) a venit cu mainile goale probabil.
Cum se numeste asta? “forta disproportionata” si se pedepseste
Cat despre “ea” (o respect). As fi fost dragut din partea ei sa ne rasfete cu gandurile ei. Ca sa intelegem data in cazul de fata proverbul “cine se aseamana se aduna” era valabil sau ii trecea cu vederea iesirea nervoasa pentru simplu fapt ca in rest este un “barbat bun”.
Bun articol frumoasa pictura.