Scriu cateva cuvinte, ca mai apoi sa sfarseasca ciopartite, litera dupa litera de justitiara tasta « backspace », o alta dovada pura ca romanticul condei a incetat sa-si manifeste elegantul scrijelit pe hartia dura. Imi rasfoiesc gandurile si am tendinta de-a ma opri la pagina din care imi zambesti tu, dar in seara asta n-am sa ma cufund in ochii tai. In definitiv, trebuie sa sterg praful de pe cartile copertate-n catifea pentru ca imi place ca negrul sa fie negru, iar albul sa fie alb, desi sunt constienta ca adevarul nu e atat de simplu. Nu stiu de ce ma gandesc iar la conceptul asta alunecos ! Pana la urma nu conteaza care e adevarul pur, ci realitatea faptica. Oricum sunt convinsa ca adevarul tau difera de adevarul meu, fara ca, probabil, vreunul dintre noi sa fie vinovat. Ajung, din nou, la concluzia ca unele lucruri sunt …..pur si simplu asa cum sunt ! Hahaha ! Si nici macar nu suna complicat !
Revin la praf…. Prafului ii sta bine pe caldaram, pare rafinat pe o floare de camp, prietenos pe obrajii unui copil, dar in tabloul meu nu da bine. Pur si simplu nuanta asta de gri, mai precis, nici alb nici negru nu permite luminii sa incalzeasca. Nu ma deranjeaza deloc lumina difuza, nici o usoara adiere, daca imi spui ca aranjezi piesele pentru un decor romantic. In fine, schimb postul TV in cautarea unui petec de liniste si regasire. Imi aranjez gulerul sifonat de indiferenta si incerc sa-l curat de ciocolata pe care-ai scapat-o din greseala poate, sau din joaca, prin coltul gurii. Pretind ca n-am observat stropul ce mi-a picat pe buza inferioara si ca nici n-am gustat din aceeasi dulceata a nebuniei de ciocolata. Si mai pretind in continuare ca n-am observat c-ai observat. In definitiv, ce-ti pot reprosa ? O joaca, o greseala, o nebunie de ciocolata ?
Citeam mai demult intr-o carte veche cu poze, ca dragostea nu pretinde si nu asteapta, ca nu planifica si nu economiseste, ca…..din nou acel « pur si simplu », exista, se manifesta si se consuma intr-un fel sau altul. Acum, avand gulerul apretat, nu trebuie decat sa evit miscarile bruste care mi-ar putea provoca un oarecare disconfort sau mi-ar impune o pozitie incomoda. Insa, in pijamaua mea pufoasa, ma rasfat cu amintirea gustului dulce-amarui putin mentolat al acelei nebunii de ciocolata. Poate imbratisez o naluca, dar ma bucur de adevarul meu si il las sa arda. De ce mi-as dori ca adevarul meu sa fie si-adevarul tau ?
